Cateodata realitatea pare atat de sumbra
Dar o raza strapunge intunericul abisal
Da! acum pot vedea, pot vedea o lumina
Gata! s-a terminat! nu mai ma tarasc prin canal.
Simt din nou caldura inimii
O simt iar cum bate, bate libera pulsand sange de un rosu aprins
Nu mai este afectata de rautatea lumii
S-a eliberat de stramtoarea monotonului, nu s-a mai stins
Emotia aceea de mult uitata a revenit
In oglinda ce reflecta sufletul se vede zambet si culoare
Prima data cand am privit-o am ramas uimit
M-am blocat mirandu-ma de intamplare
Si totusi poate va trebui sa ma obisnuiesc cu aceasta noua stare
Caci este a mea, nu-i mai apartine altcuiva
Am inceput sa vad iar norii albi,serafici de matasa
Candva eram o umbra, moarta, stearsa
Rupta parca din apusul cel rosiatic si sangeriu
Eram gata gata sa ma arunc in orice rau
Suferinta si mizeria nu o mai puteam suporta
Dar orice are un sfarsit deci ea a disparut din calea mea.
