Sfarsitul



Merg pe drum imbata de fum
Merg orbeste lovindu-ma de oameni
Par a ma grabii
Dar nu am unde ma duce
Nici unde ma intoarce
Caci am lasat totul in spate
Poate ma indrept inapoi spre trecut
Dar nu, caci el este departe
Alerg speriata de ce-a fost
Dar vantul ma trage in spate
Imi fac sperante desarte...
Ce cred eu? Ca totul va fi ca inainte?
Ce naiva! Nimic nu se va schimba
Doar eu, eu si simtirea mea
Ma simt ca un trup golit de organe
Mi-e frig caci inauntru am ramas rece
Sunt doar o carcasa goala ce a adapostit
Un suflet parasit si ranit.
Sangele fierbinte al inimii arde ucigator
Si lasa in urma cicatrici ale trecutului nefastu
Atat de uscate imi sunt buzele acum
Atat de rece ma plimb pe drum
E vara...dar simtirea-i moarta
Caci inima a incetat de mult sa bata
Imi indrept privirea spre soare
Unde e? Nu-; vad, caci se ascunde in uitare...
Imi cobor privirea spre pamantul mult prea aspru
Vantul furios a secat de viata totul
Este vineri...este sfarsitul.

Un comentariu:

  1. salut!

    am cautat cate un site pe net pentru a posta poezii,si din intamplare am dat peste mesajul tau de pe tpu.ro si in care scriai despre blogul tau si ca vrei sa mai cunosti eventuale persoane cu care sa impartasesti cate ceva.daca mai este valabil anuntul [blogul acela nu mai era,dar am dat search pe google si l-am gasit pe asta], atunci,daca inca e valabil,contacteaza-ma : notesonthestave@gmail.com
    take care

    RăspundețiȘtergere