Ma simt ca o broasca disecata pe masa
Simt ca imi pierd masca, nu-i in intregime ramasa
Incet incet lumea imi descopera sufletul
Ma analizeaza si ma abandoneaza cu timpul
Toti au cate un interes, ma vad, ma intreaba si pleaca
Toti cauta cate un raspuns si totusi parca...
Parca asta nu este viata lor, atunci de ce se mai intereseaza?
Toti vor sa ma ajute, dar pe mine ma intreaba?
Toti imi vor binele, dar aflati ca nu ma intereseaza
Nu vreu sa fiu ca o broasca la disectie
Sa descoperiti voi un alt suflet plin de infectie
Sa va mirati de unde vin si incotro ma indrept
Sa ma vorbiti pe la colturi, sa ma considerati un prost pe nedrept
Asta am evitat intreaga mea viata
Si acum tu mi-ai schimbat intreaga mea fata
M-ai pus la expozitie
Ca un exemplar pe cale de disparitie
Oamenii cu care ma intelegeam se uita la mine cu mirare
Ma privesc intens caci imi curg lacrimi amare
Si poate se intreaba: "Oare cand se va opri din plans?
Oare cand va realiza ca a ajuns un subiect de ras?"
Iti multumesc caci acum sunt considerat un ciudat
Daca inainte doar credeam acum am realizat ca totul este adevarat
Lectie de viata:
Sa nu-ti deschizi niciodata sufletul pe fata
Ascundeti gandurile in aceasta viata
Astfel vei fi un om normal, un om banal
Nu vei mai trezii atata interes
Si nu-ti va mai provoca atata stres
Cu totii invatam din greseli, caci gresim mereu
Dar de data asta nu voi mai gresi eu!
