
Am crezut intr-o noua zi,intr-un nou inceput
Am crezut ca pot traii si pot visa
Tocmai de aceea m-a durut
Am crezut in fumul facut din arborii suspinelor
Am crezut in puterea gandurilor
Am inchis ochii mintii si am deschis fereastra sufletului
Poate imi doream sa descopar ceva nou
Sa cred in arhitectul universului
Dar realitatea m-a dezamagit
M-a lasat abandonat si parasit, umilit
Vine o vreme-n care nu mai pot visa
Speranta pare doar o simpla amagire
In trupu-mi putred imi simt inima
Se stinge in tacere
Nimic nu-mi place, nimic e viata mea
Mi-e falsa veselia si nu mai sper nimic
Sunt gol de sentimente si rece-mi inima
Iar ziua trece, trece
Prezentul ma lasa rece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu